Se pare că fiecare operă realizată de marele pictor a stârnit controverse pe tot parcursul existenței lor. Fie că ne referim la aula Universității din Viena care trebuia să găzduiască „Filosofia”, „Medicina” si „Jurisprudenţa” a lui Gustav Klimt, dar care din cauza limitării vremurilor din 1899 nu au mai văzut lumina zilei, fie că ne referim la Nuda Veridas, care avea citatul lui Schiller “If you can’t please everybody with your deeds and your art please only few. To please many is bad.”, operele sale au avut întotdeauna o poveste de ascunsă de spus.
Lumea cinematografică americană aduce astăzi în prim plan o altă poveste interesantă a operelor lui Klimt și anume povestea Adele Bloch-Bauer I denumită de Naziști Femeia în Aur. În perioada celui de-al doilea Război Mondial s-au comis multe nedreptăți printre care și furtul operelor de artă din casele familiilor de evrei. Printre aceste furturi s-a numărat și portretul Adelei Bloch-Bauer I. Mona Lisa Austriei, cum a fost informal denumită, era de fapt proprietate furată de către naziști din casa familiei Bloch-Bauer în timp ce membri săi se chinuiau să fugă din țară pentru a-și salva viața.
Aproximativ 10.000 de opere și-au regăsit proprietarii de drept îm justiție, după aproximativ cinci decenii de la terminarea celui de-al doilea Război mMondial, majoritatea creațiilor furate regăsindu-se în parimoniul național al statelor europene